Îndrăzneşte să afli



      Multor oameni le este mai uşor doar să-şi plângă de milă complăcându-se în suferinţă, decât să identifice cauza ce le permite să-şi modifice radical destinul, devenind asfel, co-creatori ai propriului destin…

 

 De ce oricât am acumula alimentar, financiar sau material, nu ni se umple golul emoţional, de ce atragem acelaşi tip de partener şi toate relațiile se derulează la fel, de ce falsul, minciuna şi ipocrizia ne irită profund, de ce reacționăm exagerat la abuz sau violență, de ce reacţonăm cu furie şi agresivitate la evenimente de viaţă relativ neutre, de ce suntem irascibili la părerile, atitudinile şi comportamentele aparent normale ale celorlalţi, de ce începem nenumărate proiecte şi nu încheiem niciunul, de ce repetăm aceleaşi greşeli şi nu învăţăm din experienţele vieţii, de ce avem ticuri verbale sau somatice, de ce avem obiceiuri şi ritualuri compulsive? De ce? De ce? De ce? Ascunse, negate, blocate în amintiri inaccesibile conştient, traumele psihologice ale trecutului ne influenţează din umbră emoţiile şi sentimentele, gândurile, comportamentele şi acţiunile. Lipsa de libertate interioară, menţinută prin dependenţele psihologice distructive, va conduce la suferinţa noastră şi a celor de lângă noi, şi, mai ales, la lipsa de explicaţii a ce anume se întâmplă cu noi. Bagajul emoțional propriu se transformă în povară pentru ceilalţi..

Iubim la maturitate în felul în care am fost iubiţi şi am învăţat să iubim în copilăria noastră…

     Iubirea insuficientă sau neadecvată a părinţilor faţă de copilul care am fost şi care încă există în interiorul nostru psihologic, ne va îndrepta să compensăm lipsurile emoţionale prin formarea de relații toxice cu parteneri de cuplu, prieteni sau chiar colegi, şefi, subalterni. Pretenţiile, conştiente sau inconştiente, exagerate, de afecţiune, siguranţă şi protecţie, nevoia de a fi semnificativi şi de a beneficia de statut special, reacţiilele distorsionate faţă de realitate vor copleşi pe rând partenerii de relaţie şi vor bloca orice potenţial de dezvoltare armonioasă a acestora. Istoricul dezamăgirilor în dragoste, eşecurile relaţiilor romantice, lipsa relaţiilor de comuniune sufletească cu alte persoane, lipsa înţelegerii realităţii exterioare şi implicit a raportării corecte faţă de ceilalţi, toate repetă inconştient patternul iniţial al trăirilor din relaţiile primare de iubire şi se vor replica ciclic până identificăm predeterminarea, recunoaştem trauma şi alegem să o vindecăm. Nevindecate, traumele sunt transmise propriilor copii, privându-i astfel de şansa unei moşteniri psihologice sănătoase.

Tipuri de traume:

  • trauma existenţială, în care am trăit ameninţarea propriei vieţi
  • trauma de pierdere, în care am trăit pierderea bruscă a unei persoane semnificative (părinte, partener de cuplu sau prieten apropiat) fie prin moartea subită a acesteia, fie printr-o despărţire şocantă (trauma provocată de divorţ)
  •  traumele cumulative sau trauma continuă sunt concentrate în trăirea permanentă curentă a sentimentului fundamental de neputinţă psihologică atât faţă de noi înşine, cât şi în relaţiile cu ceilalţi, indicând: trauma de neglijenţă, în care copilul se confruntă cu efectele lipsei de îngrijire fizică şi/sau emoţională corespunzătoare nevoilor lui şi necesare dezvoltării sănătoase a organismului şi a creierului ; trauma de ataşament sau trauma de iubire, în care trăim permanent lipsa contactului afectiv sigur şi lipsa sprijinului persoanelor cu care suntem în legătură emoţională (include abuzuri verbale, abuzuri emoţionale de tip respingere sau abandon, injurii, critică sau umilire, învinovăţire sau ruşinare, precum şi abuzuri fizice); trauma de peste generaţii sau trauma de sistem, în care tulburările se manifestă necontrolat prin abuzuri verbale şi emoţionale, abuzuri sexuale, violenţă psihică şi fizică, atât în cadrul relaţiilor semnificative din familie, cât şi în afara acestora (include situaţia părintelui sau a altei figuri semnificative de ataşament, suferinzi de depresie sau alte tulburări psihice diagnosticate clinic sau nu).

     Redeclanşarea inconştientă a unui conţinut traumatic petrecut la o vârstă timpurie va activa instantaneu reacţiile, comportamentul, abilităţile, capacităţile sau resursele intelectuale şi emoţionale ale copilului, adolescentului sau tânărului de atunci care continuă să trăiască din punct de vedere psihologic, în interiorul adultului de astăzi.  

     Să identificăm câteva măşti pe care le purtăm în funcţie de traumele pe care le-am trăit: rana respingerii duce la masca Fugarului, rana abandonului duce la masca Dependentului, rana umilirii duce la masca Masochistului, rana trădării duce la masca Dominatorului, rana Nedreptăţii duce la masca Rigidului.

Fugarii
Respinşi, vom deveni „fugari”, adică puşi într-o situaţie dificilă vom alege să ne retragem, fără să cauzăm probleme, fără să ne certăm, dar asta înseamnă ca nici nu ne vom apăra drepturile. Suntem capabili de a renunţa şi la ceea ce este al nostru de teama de conflict, de teama de a fi respinşi. Evadăm în lumea spirituală, literatură, fantezii, călătorii. Perfecţionişti, credem că dacă vom face greşeli vom fi respinşi.
În public ne lipseşte încrederea, şi vom atrage cât mai puţin atenţia. Trăim în singurătate, de frică să nu fim respinşi.

Dependenţii 
Nu avem încredere în noi şi aşteptăm ca alţii să ne sprijine. Veşnicele victime. Nu putem  lua decizii singuri. Emoţia principală este tristeţea. Neataşăm uşor de oameni. Ne îmbolnăvim frecvent pentru a atrage atenţia asupra noastră. Facem totul pentru a face pe plac altora. Avem nevoie de mult timp şi de atenţie de la partener. Frica cea mai mare este cea de a rămâne singuri. Avem stări emoţionale schimbătoare.

Masochiştii
Ne este ruşine de persoana noastră, aşa că ne ascundem de ceilalţi. Obsedaţi de curăţenie, haine perfecte, felul în care arătăm, astfel încât ceilalţi să nu ne dispreţuiască. Nu ne ascultăm nevoile.  Credem că suntem murdari, nişte nulităţi faţă de alţi oameni. Foarte sensibili la critici, ne simţim adesea umiliţi. Cea mai mare frică este libertatea (nu ştim ce să facem cu ea, preferăm regulile). Atragem oameni care ne persecută şi ne fac să ne simţim umiliţi. Ne refugiem în mâncare pentru a uita de noi.

Dominatorii

Credem că suntem foarte puternici şi avem multe responsabilităţi. Vrem să fim percepuţi ca puternici, speciali. Vorbim mult despre noi si realizările noastre. Nu ne ţinem promisiunile. Minţim cu uşurinţă. Credem că totul ni se cuvine. Suntem seducători şi manipulatori. Ne susţinem cu tărie punctul de vedere şi-l impunem asupra celorlalţi. Nu ne acceptăm vulnerabilitatea şi slăbiciunile. Ne pierdem repede răbdarea. Tindem să purtăm haine ţipătoare sau scumpe pentru a ieşi în evidenţă.

 

Rigizii

Încercăm din răsputeri să fim corecţi. Suntem  obsedaţi de dreptate. Ne blocăm sentimentele. Ne place ordinea şi disciplina. Suntem intoleranţi cu greşelile altora. Avem convingerea că trebuie să muncim din greu pentru tot ce avem. Când ne bucurăm de viaţă, ne simţim vinovaţi pentru asta. Suntem sensibili, dar ne controlăm sentimentele pentru a fi percepuţi ca puternici.

 

     Propria vindecare ne va recompensa cu sentimente stabile de siguranţă de sine şi încredere în ceilalţi, cu claritate mentală orientată constructiv înspre viitor, cu relaţii sănătoase dedicate creşterii şi dezvoltării reciproce, cu iniţiative şi acţiuni de viaţă împlinite cu sens. Toate acestea se pot realiza urmând programe de conştientizare, autodezvoltare, vindecare, programe oferite şi în cadrul cabinetului Numai Terapie Vie.

2017  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383