Cum pot ajunge scepticii în lumea misticilor?



     Experienţa mistică nu este atât de stranie pe cât pare, iar primul pas în înţelegerea naturii sale este să ne dăm seama că ni se întâmplă tuturor, tot timpul.

 

     Oamenii sunt, de fapt, mistici naturali, binecuvântaţi cu un geniu înnăscut pentru transcenderea sinelui fără efort. Atunci când ne pierdem într-o bucată muzicală, sau ne îndrăgostim, sau suntem vrăjiţi de frumuseţea naturii, atunci ştim cum ne simţim când eul alunecă pentru o clipă ameţitoare sau două, în care înţelegem foarte clar că suntem parte a ceva mult mai mare…

În culturile antice şi medievale, misticii erau adesea ţinuţi la mare cinste şi socotiţi cei mai înţelepţi şi cei mai spirituali membri ai unei societăţi. În zen, versuri lipsite de sens sunt folosite ca să se slăbească strânsoarea minţii conştiente şi să deschidă uşa spiritului. Evreii cabalişti execută complicate manipulări mentale de numere şi imagini pentru atingerea aceluiaşi scop. Misticii creştini se bazează pe rugăciunea contemplativă intensă, în post, tăcere, ca să îşi elibereze minţile de lucrurile lumeşti şi să se concentreze asupra lui Dumnezeu. În rândul misticilor islamici, numiţi sufişti, se provoacă o combinaţie între post, stări de veghe, psalmodieri şi contemplaţii, toate menite să inducă stări modificate de conştienţă.

Totuşi, cererile raţionale şi empirice ale ştiinţei occidentale privesc misticii moderni drept victime ale unor minţi vătămate. Chiar dacă se consideră că schizofrenia şi epilepsia lobului temporal pot declanşa voci, viziuni şi alte efecte halucinante, care adesea au conotaţii religioase şi că, uneori, aceste halucinaţii pot duce la o fascinaţie anormală faţă de lucrurile spirituale, ştiinţa nu a fost capabilă să demonstreze empiric că misticismul este produsul minţilor rătăcite sau disfuncţionale.

Cercetarea ştiinţifică arată că oamenii, care experimentează stări mistice autentice, se bucură de niveluri mult mai ridicate de sănătate psihologică decât marea majoritate. Şi-atunci, dacă experienţa mistică este, de fapt, produsul unei minţi confuze sau tulburate, cum poate o astfel de minte să demonstreze, la scară generală, niveluri de invidiat de claritate mentală şi sănătate psihologică? Pentru mistici, perioada aceasta de retragere este binevenită şi chiar dorită. Când separarea ia sfârşit şi se întorc în realitatea de zi cu zi, sunt capabili să îşi împărtăşească coerent experienţele şi să funcţioneze din nou eficient în societate. Pentru psihotici însă, stările iluzorii pot dura ani în şir, se retrag involuntar. Experienţele mistice sunt de asemenea, deosebite de stările halucinante, de un grad înalt de complexitate senzorială pe care o implică de obicei. Halucinaţiile implică un singur sistem senzorial - o persoană poate vedea o viziune, auzi o voce sau simţi o prezenţă, dar foarte rar se produc senzaţii multiple. Experienţele mistice, pe de altă parte, tind să fie bogate, coerente şi profund dimensionate de experienţele senzoriale. Mintea ţine minte experienţa mistică la fel de clar cum depozitează amintirile evenimentelor trecute, reale.

     Dacă misticii din toate tradiţiile au învăţat să conecteze neobositele puteri meditative ale minţii pentru a-i purta către stările mai profunde de uniune cu divinul, profanii pot ajunge în  aceste stări printr-o tehnică foarte accesibilă, respectiv, hipnoza. Conform relatărilor clienţilor mei, ei ajung să aibă experienţe foarte complexe de uniune divină, să găsească răspunsuri şi soluţii pentru rezolvarea problemelor de zi cu zi, fără să trebuiască să depună nici un efort.

Pentru obţinerea unor rezultate optime, într-o şedinţă de hipnoză, se parcurg anumiţi paşi, respectiv:

Inducţia hipnotică

Testarea transei

Adâncirea transei

Tehnici terapeutice

Revenirea din starea de transă

Sugestii post hipnotice

Inducţia se poate face în nenumărate moduri (în funcţie de pregătirea hipnoterapeutului, tehnica abordată fiind cea mai potrivită personalităţii acestuia, şi de ce nu, vremurilor din momentul respectiv) Personal, folosesc în general inducţia Elman (fiind una foarte rapidă) Aşadar, din discuţia premergătoare sedinţei, îmi adun datele de care am nevoie, astfel încât să folosesc sugestii care se pliază pe personalitatea şi experiena de viaţă a clientului. După şi în timpul instalării transei hipnotice, fac nişte teste de verificare a stării. Urmează adâncirea transei. Această adâncire se face în 4 stări de profunzime general acceptate (deşi există şi variante de împărţire de pâna la douăzeci de stadii), respectiv letargia (stadiul usor), catalepsia (stadiul mediu), somnambulismul (stadiul profund) şi starea Esdaile.

În stadiul uşor (letargic), clientul manifestă o relaxare fizică foarte profundă, respirând mult mai lent. Apare o creştere a conştientizării a tot ceea ce percep cele cinci simţuri şi o disponibilitate mai mare de răspuns la sugestii.

În stadiul mediu (cataleptic), clientul poate avea iluzii kinestezice, anestezia mâinii, convingerea fermă că se află în stare de transă.

În stadiul profund (somnambulism-a nu se confunda cu starea de somnambulism din timpul somnului), clientul are capacitatea de a deschide ochii fără ca acest lucru să afecteze nivelul transei. Clientul poate să-şi controleze funcţiile involuntare ale corpului, cum ar fi ritmul inimii, tensiunea arterială etc. Aceasta este cea mai favorabilă stare pentru anumite tehnici de hipnoterapie.

In Esdaile, clientul aude toate sugestiile dar se simte prea leneş să răspundă la ele. În această stare, de obicei, clientul vrea să rămână la nesfârşit, fiind necesară uneori ameninţarea cu neîntoarcerea în această stare minunată în alte şedinţe, obligându-l să asculte sugestiile şi să revină din această stare. Aceasta stare profundă se foloseşte în anestezia pentru intervenţii chirurgicale.

     Mai mult decât ţinerea evidenţei stadiilor de profunzime a transei hipnotice, o reprezintă însăşi experienţa hipnoterapeutului. Acesta recunoaşte profunzimea necesară aplicării tehnicilor, în funcţie de calitatea răspunsului primit de la client. Acest răspuns însă, poate chiar să lipsească total în anumite sutuaţii:

-          lipsa competenţei hipnoterapeutului

-          lipsa de înţelegere a sugestiilor din partea clientului

-          lipsa încrederii clientului în hipnoterapeut

-          o stare generală proastă a clientului, în ziua respectivă

-          posibilitatea existenţei unui sigiliu hipnotic pus de către un alt hipnotizator clientului în cauză (acţiune care contravine eticii profesionale)

 

     Orice ai in minte la un momentdat, trupul tău se mişcă în concordanţă cu gândurile tale. Trupul tău poate fi determinat să se mişte într-o direcţie fizică, mentală, emoţională sau spirituală. În mod categoric, o terapie prin hipnoză se va desfăşura sub următoarea afirmaţie: Fă pentru client ceea ce ai vrea să facă el pentru tine, dacă rolurile s-ar inversa! Afirmaţie valabilă în toate tipurile de terapie practicate la Numai Terapie Vie.

2017  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383