Cum trece liberul arbitru prin filtrul psihologiei cuantice?



     Înţelegerea noastră despre Univers în lumina ultimelor descoperiri ştiinţifice, ca şi înţelegerea individului ca o parte a Universului, duce la o apropiere, din ce în ce mai compatibilă, a ştiinţelor morfogenetice şi a teoriei cuantice de ştiinţa psihologiei.

Un argument îl reprezintă faptul că, în ştiinţa cuantică, particulele, prin momentul luat în considerare şi poziţia lor nu sunt independente, cum apar în fizica clasică. Ambele mărimi, momentul şi poziţia lor pot fi determinate printr-o realitate arbitrară (aşezarea conştiinţei ca factor de ordine între spaţiu şi timp).

     Suntem compozitorii simfoniei vieţii noastre, putem compune partituri de suferinţă, dar şi de fericire. Avem totuşi libertatea de a alege.

Pentru a percepe valurile de informaţii ale oceanului universului invizibil va trebui să cunoaştem superpoziţia holomişcării printr-o viziune organismică. Mecanica cuantică sugerează că lumea nu e un mecanism de ceas, ci mai degrabă un organism, e un lucru organistic şi extrem de interconectat, ce se extinde în spaţiu şi timp iar într-un astfel de mediu ceea ce credem despre comportamentul nostru are un impact mult mai mare nu doar asupra noastră ci şi asupra lumii. Deci în mod fundamental are legătură cu morala şi etica: ceea ce gândim influenţează lumea. Reconstruirea pe baza noţiunii primare de informaţie a timpului, a spaţiului respectiv a materiei devine sarcina uriaşă a acestei noi fizici şi psihologii.

Dacă putem să înţelegem natura informaţiei psihice şi să o încorporăm în modelul lumii fizice cu care lucrăm, atunci am făcut primul pas pe drumul care duce la înţelegerea realităţii obiective.

     În ultimul secol s-a încercat să se dea o explicaţie acestor fenomene de comunicaţie prin intermediul noţiunii de câmp. Dacă la început se credea că aceste câmpuri sunt rezultatele emisiei de particule, ulterior s-a demonstrat că particulele materiale nu sunt decât cuante de energie aparţinând diferitelor câmpuri (Cuanta este „bucata” de energie radiată de un electron la un moment dat. Prin emiterea unei cuante se produce un salt cuantic, respectiv o lege a naturii. Legea este valabilă pt tot ce ne înconjoară, aplicându-se şi în cazul în care se absoarbe energie de la altă particulă. Ex. Leagănul în care se dă un copil pierde din energie, datorită frecării cu aerul, în etape bruşte, cuante, şi nu lin cum prevede fizica clasică. Frecvenţa cu care se dă în leagăn este foarte mică în raport cu cea a vibraţiei electronului, energia totală este foarte mare. Saltul cuantic este mult prea mic pentru a fi observabil cu ochiul liber). S-a ajuns astfel la câmpul cuantic al materiei. Orice câmp este purtătorul unei informaţii. Deşi este invizibil, putem să-i observăm efectele. Când coborâm la o scară foarte mică, la nivelul atomului, un set diferit de legi preiau comanda-legile cuantice, teoria cuantică, mecanica şi electrodinamica cuantică. La acest nivel particulele pot fi în mai multe locuri simultan, se pot comporta ca şi unde împrăştiate spaţial şi temporal, pot fi interconectate la distanţe foarte mari. (ex. la jocul de alba-neagra ştim că bobul se află sub unul dintre capace. Funcţia de undă a bobului este dispersată sub cele două capace iar probabilitatea este de 50% pentru fiecare. Dacă prin ridicarea unui capac observăm bobul, atunci instantaneu probabilitatea creşte la 100%-certitudinea că este acolo. Dacă altcineva se va uita imediat după noi, va vedea bobul în întregime în locul în care l-am găsit noi ca prim privitori. Dacă am duce unul din capace, fără a vedea ce este sub el, în altă galaxie, prin observarea a ceea ce se află sub capacul rămas lângă noi, se modifică instantaneu şi probabilitatea pentru capacul aflat la distanţă).

     Psihologia cuantică ne ajută să înţelegem fenomenele psihice mult mai profund pentru că reuşeşte să răspundă la întrebări care păreau fără răspuns folosind adevăruri ale fizicii cuantice. Poate este singura psihologie care aduce dovezi concrete ale existenţei sufletului nostru, fiind o psihologie vibraţională care poate fi măsurată. Aflată într-o permanentă dezvoltare, psihologia propune noi concepte şi teorii pentru a explica ce este psihicul şi în ce raporturi se află el cu celelalte laturi ale existenţei. Definirea gândului prin lumină şi sunet ne ajută să înţelegem ordinea ascunsă a realităţii profunde şi este punctul în care se întâlnesc religia şi ştiinţa…

Vibrându-şi simfonia, gândul zboară mereu înspre comoara vechilor simboluri luând puţin din cer şi puţin din pământ, puţin din credinţă şi puţin din necredinţă, dând naştere la cuvinte pentru a mărturisii peste vreme înălţimea cugetării noastre.

     Limbajul nostru ne modelează gândirea. Gândirea noastră ne modelează limbajul. Gândirea şi limbajul ne modelează emoţiile şi comportamentul.

Cuvintele deschid fluxuri de conştiinţă superioară ca vibraţie dar tot cuvintele ne pot bloca pe un flux de conştiinţă şi tot cu un cuvânt putem coborî pe fluxuri de conştiinţă inferioare ca vibraţie. Fluxurile de conştiinţă cuantică sunt nişte opţiuni pe care le alegem în fiecare clipă, iar în funcţie de ceea ce gândim spunem şi facem, ne canalizăm pe o linie (flux de conştiinţă) sau alta.

     Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. În fiecare clipă suntem liberi să alegem ce vrem să trăim şi să experimentăm. Aşadar, din moment ce suntem liberi să alegem, conştient sau nu, noi ne creăm destinul, viitorul.

    Totul în jurul nostru este vibraţie. Noi ne atragem prin vibraţie evenimentele, situaţiile. Oamenii din viaţa noastră îi atragem prin vibraţia pe care o emitem. Persoanele care se hrănesc şi emit numai cuvinte negative sunt destinate să aibă o atitudine negativă. Este imposibil să folosim mereu cuvinte negative şi să ne aşteptăm la rezultate pozitive. Cuvintele negative întăresc convingerile negative şi în final conduc la rezultate negative.

De fiecare dată când rostim un cuvânt, primii care aud cuvântul suntem chiar noi. Când ne-am auzit, informaţia intră în creierul mijlociu şi de acolo, prin subconştient, se face legătura dintre ce spunem şi crearea realităţii a ceea ce am spus. Astfel, când auzim un cuvânt, la nivel neurologic se întâmplă nişte fenomene iar creierul secretă anumiţi neurotransmiţători prin care corpul începe să trăiască ceea ce am auzit. În creier avem o glandă-glanda pituitară. Este prima glandă care se formează la făt. Această glandă este foarte importantă deoarece fără ea corpul fizic nu funcţionează. Ea emite cei şapte hormoni sacri. Aceşti hormoni sunt potenţiale codificate ale fiinţei umane. Aceste potenţiale din hormoni se activează prin frecvenţa cuvântului rostit. Cuvintele rostite determină crearea unor reţele neuronale care la rândul lor dacă sunt activate suficient timp devin atitudine. Astfel, fiecare atitudine pe care o manifestăm este masca unor substanţe chimice pe care le avem în corpul fizic. Atunci când folosim cuvinte cu vibraţie distructivă şi intrăm pe un flux cu o frecvenţă mai coborâtă, prin autocorectare avem posibilitatea să schimbăm fluxul pe care suntem şi să intrăm pe unul de frecvenţă ridicată sau constructivă pentru noi. Ne putem răzgândi şi schimba fluxul într-o clipă cu ajutorul poziţiei de observator, adică ajutându-ne cu întrebarea: chiar vreau eu să fac asta cu adevărat? Adică fac asta pentru că vreau eu, sau pentru că vor alţii, sau pentru că trebuie, sau pentru că ce va zice lumea….etc.

     Integrarea teoriilor fizicii cuantice în psihologie determină apariţia unei noi paradigme de înţelegere a realităţii psihice. Sunt depăşite limitele unanim acceptate în prezent şi se trece de la o viziune liniară, cauză-efect la una in care totul este interconectat. Omul nu mai este văzut în separare, ca o victimă a celorlalţi, a societăţii, a lipsei de şansă, ci este capabil să-şi influenţeze traiectoria vieţii prin schimbarea determinată de gânduri si de conştiinta modului de a trăi. Ideea acestei abordări nu este de a creea alte modele la care oamenii să adere ci de a oferi tehnici, metode şi exerciţii simple care stimulează noi experienţe, în aşa fel încât conştiinţa fiecăruia să se extindă. În momentul în care devenim observatorul propriei minţi, a propriilor programe ne aflăm în spatele tuturor părţilor, traumelor, faţetelor personalităţii. Experienţa conştiinţei cuantice nu este despre a integra ceva, ci despre a recunoaşte şi experimenta unitatea sau interconexiunea tuturor părţilor. Este spaţiul în care noi devenim fundalul neschimbator, iar problemele emoţionale şi existenţiale sunt văzute ca prim planul mereu schimbător în care poţi să intervii şi să alegi. Astfel, ragăsim puterea interioară şi devenim programatorul întregii noastre vieţi. Experienţele prin care am trecut nu mai sunt bune sau rele, ci doar momente de învăţare necesare conştiinţei pentru a evolua şi a se extinde.

     Boala este o creaţie a noastră adusă în corpul nostru prin ceea ce gândim, vorbim şi facem.

 

(într-un articol viitor vom vorbi despre cum ne creăm bolile cu ajutorul minţii şi cum  ne putem vindeca prin forţa minţii noastre)

2017  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383