„Secrete” ale vieţii şi sănătăţii. 1. Există o sursă unică a bolilor şi stărilor de rău: stresul



     Ce ne dorim cel mai mult de la viaţă? O relaţie de dragoste? O sănătate bună? Linişte sufletească? Reuşită profesională? Fericire?

 

Prolog

Vindecarea profundă de care avem nevoie noi toţi, nu este doar de natură fizică sau emoţională, ci mai ales spirituală, şi presupune vindecarea unei rupturi în relaţia cu Dumnezeu.

La început a fost rugăciunea…

Dintotdeauna oamenii s-au rugat pentru că au crezut în existenţa unei puteri superioare. O teorie afirmă că vindecarea este un flux ce izvorăşte din credinţă, devenind însăşi vindecarea. Ştiinţa a dovedit că încrederea în sine poate fi un agent vindecător foarte puternic (medicina i-a găsit numele de efect Placebo, desconsiderându-l, deşi este un efect cât se poate de real).

Apoi s-au redescoperit plantele…

Deşi Orientul a folosit plantele medicinale din timpuri străvechi, de când există istorie scrisă, civilizaţia occidentală a făcut ca utilitatea lor să nu mai fie recunoscută, să fie utilizate tot mai puţin. Mai târziu, au prins viaţă magazinele naturiste cu mii de produse extrem de benefice oamenilor pentru aproape orice suferinţă, dar viaţa lor este ameninţată şi astăzi de o limitare impusă a concentraţiilor vitaminelor, mineralelor, aminoacizilor şi a uleiurilor esenţiale la niveluri care nu vor avea niciodată efectul scontat(CODEX 2005) De ce? Pentru că avea să se stabilească o nouă ordine mondială, dictată de farmacii.

Şi iată-ne în noua epocă a medicinei, aceea a medicamentelor şi chimicalelor…

Cele mai multe medicamente sunt create după următorul principiu: se găseşte o plantă care are calităţi terapeutice, se caută ingredientul activ, care însă nu poate fi patentat încă, drept medicament. Să nu uităm că nu se obţine profit dacă nu există exclusivitate. Pasul următor în procesul dezvoltării unui nou medicament este să se modifice ingredientul activ, astfel încât să nu mai fie natural. Aşa că avem acum un produs chimic. Pentru cei care consideră că nu e nimic grav, le amintesc faptul că sistemele organismului uman au fost proiectate să lucreze cu materiale organice. Avem deci o substanţă, un medicament, pe care organismul nu îl poate descompune în componente, respectiv o toxină.

Medicina viitorului se bazează pe controlul energiei organismului…

Energia este ultima frontieră. Este forma supremă de vindecare.

 

1. Există o sursă unică a bolilor şi stărilor de rău: stresul

Şi-atunci, prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem, conform rezultatelor cercetărilor de ultimă oră, este următoarea: Ce este de fapt stresul din organism?

Ce este stresul, mai exact? Este o factură de achitat, cearta cu cineva, lucruri care decurg altfel decât au fost planificate la serviciu, grija pentru sănătate, nemulţumirile din cuplu, etc. Este însă o mare diferenţă între stresul de circumstanţă, pe care-l numim adesea stres, şi stresul fiziologic, care provoacă boală şi stări de rău. Stresul fiziologic este, simplu spus, un sistem nervos dezechilibrat. Partea cea mai mare a sistemului nervos poartă numele de sistem nervos autonom ANS, autonom adică automat, referindu-se la automatisme, adică lucruri la care nu trebuie să ne gândim. 99,99% din ceea ce se întâmplă în corpul nostru, într-un anumit moment, se află sub controlul ANS (aproximativ 5 trilioane de biţi de informaţie intră în creierul nostru în fiecare secundă, iar noi suntem conştienţi doar de aproximativ 10 000 de biţi). De exemplu, nu ne gândim la mâncarea consumată la prânz şi aflată acum în intestinul subţire. Nu trebuie să avem grijă ca aceasta să-şi continue mersul spre următorul segment de intestin. Nu trebuie să avem grija adăugării de amilază pentru a descompune grăsimile. Nu trebuie să ne îngrijim de creşterea nivelului de insulină pentru a face faţă excesului de zahăr, şi nici de rinichii noştri, care trebuie să ne scape de excesul de sodiu doar pentru că am adăugat sare în mâncare. Nu ne gândim nici că ficatul trebuie să scape de toxinele ingerate, şi nici că sistemul imunitar trebuie să lupte cu bacteriile din hrană. ANS are două părţi: sistemul nervos parasimpatic PNS ( care răspunde de creştere, vindecare şi întreţinere, cuprinzând cea mai mare parte a automatismelor amintite) şi sistemul nervos simpatic SNS (proiectat să fie folosit mult mai puţin, dar cu un rol important în starea de sănătate sau boală, sistemul „luptă sau fugi” . SNS e alarma de incendiu menită să ne salveze viaţa. Când ajungem în zona „luptă sau fugi”, se pot întâmpla multe lucruri: circulaţia sangvină se schimbă complet nemaiajungând în stomac pentru digestie, nu mai irigă lobii frontali pentru stimularea gândirii creatoare, nu mai ajunge nici la ficat sau rinichi, ducându-se masiv în muşchi, pentru că organismul gândeşte ca trebuie să fugă de acolo, să se salveze.

Când alarma de incendiu (SNS) se declanşează, celulele noastre îşi încetează creşterea, vindecarea şi întreţinerea normală. Celulele se închid efectiv, nimic nu intră, nimic nu iese. Ştiind că o celulă în creştere funcţionează în modul vindecare, este imună la boală, înţelegem de ce starea îndelungată în faza de alarma, ne aduce boala. În momentul în care se dă alarma, de la creier pleacă un semnal direct spre sistemul imunitar, trecând prin celulele care sunt conectate nemijlocit la terminaţiile nervoase (dendrite), respectiv celule neuro-imunitare. Aşadar, stresul este controlat de SNC. În particular, stresul fiziologic se creează pe axa hipotalamus-glanda pituitară-glanda suprarenală. Hipotalamusul şi glanda pituitară au fost considerate multă vreme principalele glande endocrine. De fapt glanda pituitară realizează interfaţa cu sângele pentru ca hormonii să poată fi eliberaţi în fluxul sanguin. Hipotalamusul este unitatea centrală de prelucrare din creier şi are conexiuni cu întregul sistem limbic (centrii emoţiilor din creier). De fapt, are conexiuni nervoase cu practic toate zonele cerebrale şi se leagă de restul organismului prin intermediul hormonilor pe care-i produce şi eliberează glanda pituitară. Ca să ne fie mai clar rolul hipotalamusului, el controlează, printre altele, următoarele funcţii: tensiunea arterială, temperatura corpului, reglarea apei prin senzaţia de sete, contractarea uterului, impulsurile emoţionale, hormonul de creştere, glande suprarenale, hormon tiroidian etc. Aşa că, din punct de vedere fiziologic, stresul afectează funcţionarea tuturor organelor menţionate, în special prin modificarea cantităţii de adrenalină, cortizol, glucoză, insulină şi hormon de creştere eliberate în sânge.

Starea de echilibru a sistemului nervos autonom echivalează cu creşterea şi însănătoşirea, ceea ce înseamnă o stare de sănătate, pe când starea de dezechilibru sau stres, înseamnă îmbolnăvire!

Stresul se manifestă în organism prin ceea ce noi numim boală!

 

 

(urmează 2. Cauza stresului este o problemă a energiei din organism)

2017  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383