HINDUISMUL



     Hinduismul este una dintre marile religii ale lumii atât datorită numărului adepților săi (peste 700 de milioane) cât și dinamismului său și capacității sale de adaptare. Este una dintre cele mai vechi religii, vestigii ale sale fiind găsite în India cu peste 2000 de ani î.Ch.

 

     Spre deosebire de budism, hinduismul nu are un întemeietor uman, hindușii spunând că el a existat și va exista întotdeauna. Ca etimologie, limba hindi (vorbită în nordul Indiei) folosește cuvântul ”hindu” pentru a-l numi pe locuitorul Indiei (continentului indian) care respectă preceptele Scripturilor Indiene adică Sanatana Dharma, Ordinea eternă și naturală a lucrurilor.

Hinduismul păstrează ca bază un politeism – mai multe divinități guvernează universul împărțindu-și zonele de influență. De exemplu Agni, zeul focului, activ oriunde detectăm prezența căldurii, a focului. Este zeul căminului familial, invocat și venerat la fiecare ceremonie importantă a familiei : naștere, inițiere, căsătorie. Mai târziu hindușii au conștientizat existența unui Zeu suprem, pe care l-au numit Prajapati (”Stăpînul ființelor vii”) sau Brahma, ”Cuvânt sacru” personificat.  Shiva ”Binevoitorul” sau Vishnu ”Atotpătrunzătorul”  - zei identificați cu Absolutul pe parcursul ”revizuirii” politeismului de bază...  

Filonul religios se întrepătrunde intim cu socialul determinându-se reciproc. Societatea este ierarhizată în caste – familii sau grupuri de familii care au ceva în comun, ceva apărat de ele cu încrâncenare, practicând endogamia (căsătoria în interiorul grupului) și refuzând să se compromită prin alianțe în exterior. În India există mii și mii de „jati” sau grupe de familii dar dincolo de această multitudine funcționează o ierarhie formată din patru mari clase sociale – ”varna” sau culori.

Prima clasă  - cea a brahmanilor, castă ”însărcinată” cu toate aspectele cunoașterii (brahman – deținător al cuvântului sacru). Erau clerici care organizau viața religioasă, sărbătorile, alcătuiau tratate de medicină, arhitectură, astronomie, muzică, astrologie etc. Castele de brahmani se mențin și azi convertite în profesori, ziariști, scriitori, oameni politici...

A doua clasă – cea a războinicilor (kshatriya) care se ocupau cu menținerea ordinii în țară : radjahii (regii), maharadjahii, căpeteniile armate.

A treia clasă – cea a negustorilor, crescătorilor de vite, agricultorilor (vaishyas) – cei meniți să facă să rodească bunurile acestei lumi .

Aceste trei clase sunt socotite ”nobile” , prezența lor în temple fiind acceptată.

A patra clasă – cea a servitorilor (shudras) îi grupează pe cei care slujesc ereditar primele trei clase.

     În vechile texte vedice brahmanii ies din gura lui Brahma, războinicii din pieptul său, vaishyas din brațele sale iar slujitorii din picioare.

     Casta brahmanică este cel mai bine structurată spiritual și social fiind un exemplu pentru celelale fiind cea care impregnează cu spiritul său hinduismul în ansamblu în asemenea măsură încât termenul de ”brahmanism” este echivalent cu ”hinduism”.

     Etapele vieții unui brahman sunt introduse de rituri (samskara) importante moral și social și care permit fiecăruia să afle ce este și ce are de făcut.

     Ritul căsătoriei – sacralizează intrarea în viața de stăpân al casei. Ritul inițierii – cel mai important pentru băieți – băiatul devine membru cu drepturi depline al societății. Riturile nașterii, când tatăl alege numele copilului, un rit cu apă curgândă dătător de viață lungă...  Riturile funerare desfășurate în locuri specifice de incinerare, lângă râuri sau fluvii.

 

     A fi hindus nu este o chestiune de convingere sau de credință ci o chestiune de apartenență. Hinduismul este o religie trăită și practicată la niveluri de profunzime foarte diferite, fiecare găsindu-și nivelul dorit.  De unde această diversitate ? Simplu : toate sunt atitudini naturale legate de o interpretare imediată a religiei. Nu se justifică o autoritate religioasă care să amintească dogma... Întrucât întreaga religie se poate practica acasă, cu excepția ceremoniilor de înmormântare, nu există obligații legate de frecventarea templelor decât în cazul unor motive speciale : devoțiunea față de un anumit zeu, jurăminte sau tradiții de familie.

Divinitățile cele mai venerate sunt Shiva, zeul creator si distrugător și Vishnu, zeul ocrotitor si conservator. Cea mai cunoscută reprezentare a lui Shiva este dansând, dansul creator și distructiv  în același timp. Shiva ocupă timpul...

Vishnu este înfățișat lungit, dormind pe un șarpe. Când visează creația capătă formă.  Vishnu ocupă spațiul... I se atribuie numeroase descendențe (”avatara”) cele mai cunoscute fiind Rama și Krishna – personaje istorice zeificate (un rege cu o conduită exemplară în nenorocirile suferite și un războinic viteaz și înțelept).

     Hinduismul este o religie deschisă : nu are nimic de ascuns, totul se poate cunoaște. Este un imens laborator în care s-a testat tot ce a părut demn de experimentat. Unele experințe au creat școli în prezent deseori adaptate mentalității occidentale și private de obiectivele religioase și eliberatoare. Pe de altă parte hinduismul poate retrezi în Occident preocuparea față de spiritualitate și să favorizeze un gen de reflecție care să provoace redescoperirea spiritualităților deja practicate aici.

 

     Încheiem aici seria prezentărilor marilor religii amintind pentru cei dornici să-și lărgescă perspectiva cunoșterii spiritual-religioase de Credința Baha’i sau Biserica Scientologică...

 

 

”... Unele persoane doresc să-și schimbe religia. Este un fenomen deosebit de periculos. Aceste persoane trebuie să mediteze profund și îndelungat, căci nu este firesc să-și reteze rădăcinile. Dacă gestul este făcut prea rapid, el trădează amărăciune și decepție față de vechea religie. Și atunci, persoana capătă o atitudine critică față de religia sa originară. Este un lucru foarte grav, deoarece se distruge însuși spiritul religiei, adică toleranța, înțelepciunea, dragostea... 

 

( Al cincisprezecelea Dalai-Lama, noiembrie 1993) 

2017  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383