Echilibru. Pasul 2



     O unealtă excelentă de intensificare neuronală, un mijloc eficient de reducere a anxietăţii dar în acelaşi timp un tabu alimentat de prejudecăţile societăţii în care trăim, acesta este căscatul.

 

Conform miturilor, căscatul este un act pe care nu-l putem controla, care se manifesta prin deschiderea largă a gurii. El permite o inspiraţie profundă şi o expiraţie pe măsură, fiind legat de oboseală, de nevoia de somn sau de lipsa de activitate. Toată lumea cască, de la copiii foarte mici până la vârstnici, chiar şi animalele cască. Dar de ce apare căscatul? Există unele idei despre ceea ce ne face să căscăm. Iată câteva dintre acestea:

-    căscatul indică oboseala, stresul, epuizarea, neatenţia sau plictiseala

-     este o acţiune care indică relaxarea psihică după o perioadă de alertă

-   poate fi şi un mod de exprimare a emoţiilor puternice, cum ar fi îngrijorarea, furia, remuşcarea, plictiseala.

Grecii antici credeau că atunci când cineva cască, sufletul lui vrea să iasă din corp şi să meargă să se odihnească în cer, alături de zei. Se spune că un căscat durează aproximativ 6 secunde;  numărul de bătăi ale inimii creşte cu o treime în timpul unui căscat;  mai mult de jumătate dintre oameni vor căsca în mai puţin de cinci minute după ce altcineva a căscat înainte; oamenii orbi cască mai mult după ce ascultă o înregistrare audio cu persoane care cască.

Din perspectiva ezoterică, majoritatea oamenilor cască în timpul terapiilor energetice, mai bine spus la îndepărtarea energiilor şi entităţilor nedorite, aşa cum mai toţi oamenii lăcrimează la întâlnirea unei entităţi spirituale superioare. În timp ce se lucrează la nivelul dimensiunilor superioare, ne concentrăm, utilizăm tehnici active de autocontrol şi intrăm într-o relaţie cu energia negativă, în acest timp, intensitatea activităţii cerebrale, pe anumite frecvenţe, creşte. Pentru a păstra creierul în bună stare, corpul a inventat acest „sistem de răcire”, care ne protejează atât pe noi ca terapeuţi, dar şi pe clienţii noştri.

Din perspectivă medicală, căscatul excesiv poate fi un simptom al mai multor maladii, inclusiv epilepsie, paralizie progresivă supranucleară, tumori cerebrale, anxietate, atac de cord, encefalită şi scleroză multiplă. De asemenea, căscatul excesiv poate fi efectul secundar al unui medicament luat în prezent, inclusiv antidepresive şi medicamente pentru boala Parkinson. Maladiile cele mai frecvente legate de căscatul excesiv sunt tulburarile de somn precum insomnia, apneea de somn (întreruperea temporară a respiraţiei în somn) şi chiar mononucleoza (o boală caracterizată prin creşterea numărului de mononucleare - leucocite cu un singur nucleu - din sânge).

Potrivit specialiştilor neurologi, căscatul deschide sinusurile situate la stânga şi dreapta nasului, situaţie ce duce la scăderea temperaturii creierului. Concluziile arată că atunci când începem să căscăm temperatura creierului este una ridicată. Studiile bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetărilor, precuneusul pare să joace un rol central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de respiraţia corectă. Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de la naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor, fiind astfel implicat în reglarea stării de trezie şi a somnului (studiile arată că până şi copiii nenăscuţi, de 11 săptămâni cască). Aflat sub controlul a numeroşi neurotransmiţători, căscatul este afectat în mare parte de dopamină. Dopamina ar putea activa sinteza de ocitocină la nivelul nucleului paraventricular din hipotalamus, ocitocina ar putea activa apoi neurotransmiterea colinergică în hipocamp, iar în final acetilcolina ar induce căscatul prin intermediul receptorilor muscarinici ai efectorilor. Se pare că multe alte molecule cum ar fi oxidul nitric, glutamatul, acidul gama aminobutiric (GABA), serotonina, hormonul adrenocorticotrop (ACTH), hormonul stimulator de melatonină (MSH), hormonii sexuali modulează căscatul. Astfel, beneficiile căscatului sunt:

-          stimularea stării de alertă şi a concentrării

-          optimizarea activităţii creierului şi metabolismului

-          îmbunătăţirea funcţiei cognitive

-          îmbunătăţirea memoriei

-          dezvoltarea conştiinţei de sine şi a introspecţiei

-          scăderea stresului

-          relaxarea generală a corpului

-          îmbunătăţirea controlului muscular voluntar

-          reglarea orientării temporale

-          creşterea empatiei şi a conştiinţei sociale

-          creşterea plăcerii şi a senzualităţii

Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de inhibiţiile sociale inconştiente.

Haideţi să facem un exerciţiu împreună:

  • Găsiţi un loc liniştit, confortabil, unde nu veţi fi tulburat de alţii. Aşezaţi-vă într-un loc în care braţele se pot balansa dintr-o parte în alta. Vă puteţi aşeza, dar dacă staţi în picioare veţi obţine o inspiraţie mai profundă.
  • Începeţi prin a inspira adânc şi deschideţi larg gura. În timp ce expiraţi, scoateţi un suspin îndelung. Nu vă temeţi dacă nu simţiţi că vă vine să căscaţi. Fiţi încrezători că veţi reuşi. Folosiţi-vă memoria şi mimaţi o serie de căscături. Continuaţi să mimaţi făcând o pauză scurtă după fiecare căscat. După câteva încercări veţi vedea că urmează şi unul real.
  • Fiţi foarte atenţi la ceea ce se întâmplă cu gura, gâtul, pieptul şi abdomenul. În acest timp ochii vi se vor umezi.
  • Ar trebui să reuşiţi între douăsprezece şi cincisprezece reprize de căscat, cu pauze de câteva secunde între ele. Ca durată, aveţi nevoie de douăzeci de minute.

 

     Căscatul este contagios, aşa că asociaţi-vă cu alte persoane pentru a vă uşura munca.

2019  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383