Cum se produce vindecarea (4)



     Cum să fim fericiţi când conştiinţa noastră este prinsă în menghina minciunilor? Cum sa ne vindecăm

sufletele dacă nu acceptăm adevărul?

      În zilele noastre, e o ruşine să nu faci parte din trend: toţi suntem optimişti, toţi iubim adevărul, avem valori incontestabile, ne preocupă autodezvoltarea, suntem altruişti în orice situaţie, promovăm doar binele etc…

Haideţi să fim serioşi, dar mai ales sinceri! Câţi dintre noi se pot privi în oglindă spunându-şi cu sinceritate că sunt mulţumiţi de ceea ce văd? Şi nu mă refer doar la aspectul fizic, ci la persoană în totalitate, cu tot ce înseamnă ea. Câţi dintre noi acceptăm adevărul celorlalţi? Câţi dintre noi acceptăm propriul adevăr?

     Oamenii de ştiinţă vorbesc despre emoţii ale minciunii, acele descărcări de adrenalină care pe moment dau iluzia că lucrurile s-au simplificat, dar în timp îi pot conduce pe indivizi la un comportament autodistructiv. Adevărul în schimb, deşi îi constrânge pe oameni la un efort de responsabilitate şi  îi stresează, în timp aduce mai multă liniste, prin urmare ar putea fi totuşi mai sănătos pe termen lung. Fiind şi unul dintre modurile cele mai frumoase de a-i cuceri pe oameni, sinceritatea trebuie cultivată în fiecare dintre noi, chiar dacă lumea în care trăim nu favorizează acest lucru. Iată şi de ce, oamenii se conformează acestei situaţii, uitând cu desăvârşire sensul acestui cuvânt; mint, îşi ascund adevăratele sentimente ascunzându-se după o mască aflată de cele mai multe ori în contradicţie cu caracterul persoanei. Astfel, ne complicăm viața, devenind egoişti, făţarnici şi mândri, ne însingurăm, iar mai apoi ne întrebăm unde am greşit.

     Sinceritatea faţă de noi înşine ne ajută să facem introspecţii reale şi sănătoase  permiţându-ne să ne descoperim şi să descoperim ce vrem de fapt din tot ce absoarbe sufletul nostru şi din tot ce trăim. Ar trebui sa fim fericiţi când ceilalţi sunt sinceri cu noi şi ne împărtăşesc părerile, privindu-ne în ochi. Să nu ne cramponăm dacă nu este ceea ce ne aşteptăm să auzim.

     Prin autocunoaştere, putem distinge de departe adevărul, prin sinceritatea faţă de propria persoană şi nu lăsându-ne influenţaţi de părerile celor din jur, mai mult sau mai puţin obiective şi corecte. Sinceritatea faţă de ceilalţi, la rândul nostru, ne salvează de acumularea în suflet a unor sentimente ce ne încătuşează şi ne alterează sufletul, ajungând să îl simţim ca o povară. Sinceritatea ne ajută să ne eliberam sufletul, să fim noi înşine. Este dificil să fii sincer cu cineva care nu este dispus să îţi accepte sinceritatea. Când o persoană este rezistentă la adevărul altcuiva, înseamnă că este blocată în adevărul personal şi că are o uriaşă fobie de adevărurile şi realităţile altora şi de modul cum acestea îi pot schimba viaţa, lumea. Se teme de posibile greşeli sau de faptul  că n-a avut mereu dreptate şi a greşit, sau îi este teamă că receptivitatea faţă de alt punct de vedere îl face să pară slab. A fi sinceri înseamnă să mergem până la capătul cunoaşterii, dincolo de propriul adevăr. Să dobândim o înţelegere care cuprinde şi modul de a gândi al celuilalt. Să fim atenţi nu doar la adevărul nostru, ci şi la adevărul celorlalţi.

     Sinceritatea se adresează sufletului - pentru că numai el este complet dezbrăcat de aparenţe. Relaţiile şi gândurile sincere vor porni mereu din suflet şi vor atinge sinele persoanei din faţa noastră. O atitudine onestă faţă de noi înşine şi faţă de viaţă ne va ajuta să vedem întotdeauna dincolo de aparenţe şi să ajungem mereu la miezul lucrurilor. De aceea este atât de eliberatoare sinceritatea, pentru că despovărează de toate măştile şi de tot harnaşamentul iluziei şi al suferinţei. Mai mult, sinceritatea va conţine mereu soluţia şi vindecarea vieţii. Este sursa miracolului cel mai la îndemână. De aceea atitudinea sinceră faţă de noi şi viaţă vindecă, eliberează, aduce fericire, putere, relaxare.

Vă propun un exerciţiu simplu, după care vă invit la introspecţie:

La sfârşitul zilei faceţi o retrospectivă a evenimentelor petrecute. Aşezaţi-vă comod într-un fotoliu, închideţi ochii, reglaţi-vă respiraţia, şi revizuiţi întregul parcurs al zilei.

Cu ce gând v-aţi trezit. Cu ce v-aţi îmbrăcat şi de ce. Cu cine v-aţi întâlnit şi ce sentimente aţi avut vis-a-vis de fiecare întâlnire în parte. Cum aţi răspuns anumitor întrebări, cum aţi fi vrut să răspundeţi şi de ce. Ce activităţi aţi avut şi ce activităţi aţi fi vrut să aveţi. Ce v-a mulţumit şi ce v-a nemulţumit şi de ce.

După ce v-aţi împrospătat memoria, notaţi tot ce aţi fi vrut să fie altfel şi nu a fost, tot ce aţi fi vrut să spuneţi şi nu aţi spus (de ce), tot ce aţi fi vrut să simţiţi şi nu aţi putut, tot ce aţi simţit fără să vreţi…

Gândiţi-vă ce din toate acestea aţi putea schimba şi ce din toate acestea v-a schimbat. În ce v-a schimbat? Sunteţi mulţumiţi de ceea ce sunteţi astăzi? Sincer?

 

(va urma…)

2019  Numai Terapie Vie      Telefon contact - 0740528383